Anul constructiei: Se crede ca a fost terminat in anul 353 I.C., la 3 ani dupa moartea regelui Mausollus. Locatie: Orasul Halicarnassus (Bodrumul de azi) in Marea Egee, in sud-vestul Turciei. Istorie: Denumirea de “mausoleu” vine de la numele regelui persan Mausollus care guverna provincia Caria. Mausoleul de la Halicarnassus a fost construit de catre Artemisia, sotia si sora regelui Mausollus, in memoria acestuia. Timp de 16 secole acesta constructie a supravietuit timpului. Se crede ca a fost distrus intre 1000 A.D. si 1400 A.D. de un cutremur, cel mai probabil. In 1494, cavalerii Sfantului Ioana din Malta au construit un castel in timpul cruciadelor, castel care exista si astazi in Bodrum si la a carei constructie au folosit blocurile de piatra si marmura din mausoleu. Descriere: Artemisia, sotia si sora lui Mausollus, l-a angajat pe arhitectul Pythius pentru realizarea proiectului. Planul de baza al cladirii era un templu imes, cu o baza rectanglulara cu o lungime de 40 de m si o latime de 30 de m, peste care era construita o piramida cu 24 de trepte. Inaltimea totala a mausoleului era de 45 m compusa din 20 m baza cu trepte, 12 m podiumul cu coloane, 7 m piramida cu cele 24 de trepte si 6 m statuia din varf care reprezenta un car cu 4 cai. Fundatia era un podium cu trepte decorat cu statui. Camera mortuara era construita din alabastru alb si decorata cu aur. Era localizata pe podium si inconjurata cu coloane. Faima acestei constructii consta in multimea statuilor cu care era decorata: oameni, lei, cai si alte animale. In fiecare colt, luptatori pe cai strajuiau mormantul. Fiecare parte a mausoleului era decorata cu fresce care prezentau scene despre luptele grecilor. Intre fiecare dintre coloanele podiumului strajuiau statui. Astazi, numai cateva statui au fost recuperate si pot fi vazute in Camera Mausoleului la British Museum.
Mausoleul din Halicarnas, astăzi Bodrum, Turcia, a fost opera arhitecţilor Pytheos şi Satyros şi a sculptorilor Scopas şi Timotheos. Mausoleul poartă numele guvernatorului provinciei elenistice Caria între 337 şi 353 î.Ch., Mausol, şi fusese destinat ca mormânt-templu, fiind considerat una dintre cele şapte minuni ale lumii antice. Regiunea, importantă din punct de vedere strategic pentru navigaţia din Mediterana orientală, era adeseori teatrul unor conflicte militare. În anul 556 î.Ch., regele Persiei, Cyrus al II-lea, a cucerit această zonă, care îi oferea acces direct la mare. Imperiul său se întindea la est până la fluviul Indus, la nord până la ţărmurile Mării Negre şi la sud până la Oceanul Indian. Imperiul nu putea sa aibă un guvern centralizat, din cauza situaţiei mijloacelor de transport şi de comunicare din acea vreme. Regii perşi puneau în locul lor un guvernator regional, numit satrap sau rege. O clădire pentru eternitate Începând din anul 377 î.Ch., satrapul Mausol guverna Caria, regiunea de coastă, din sud-vestul Asiei Mici. Tatăl său, satrapul Hekatominos, contribuise la înflorirea economică a portului Halicarnas. Mausol a continuat extinderea acestei capitale de provincie. De asemenea, s-a îngrijit să lase moştenire oraşului un monument nepieritor, în amintirea tatălui său şi a sa, pe locurile unde ei au funcţionat ca guvernatori. Prieten al culturii elene, el i-a chemat pe arhitecţii Satyros şi Phytheos şi pe sculptorii Scopas şi Timotheos, toţi din Grecia. Aceştia s-au deosebit de ceilalţi concurenţi prin proiectul lor, pe cât de neobişnuit, pe atât de impunător: nu au conceput un monument scund, tradiţional in Grecia, ci o construcţie foarte înaltă. Mausol nu a putut însă să vadă terminat mausoleul său. El a murit în anul 353 î.Ch. Văduva sa, Artemisa, care îi era şi soră, a continuat lucrările începute, nu fără intenţia de a ridica un monument şi pentru ea însăşi. De aceea, pe cvadriga ce urma să încoroneze monumentul s-au construit statuile cuplului princiar, Mausol şi Artemisa. Artemisa nu a trăit destul de mult pentru a vedea opera terminată. A murit la doi ani după soţul şi fratele ei.
Arhitecţii au continuat construcţia până în 335 î.Ch., când au şi terminat-o, realizând un monument şi pentru propria lor glorie, considerat mai târziu ca una din minunile lumii antice. Un temlu cât o clădire de şaisprezece etaje Pe un soclu înalt, cu cinci trepte, cu dimensiunile de aproape patruzeci de metri lungime şi trizeci şi trei de metri lăţime, se gasea un suport lung de treizeci şi trei de metri, lat de douăzeci şi şapte de metri şi înalt de douăzeci şi doi de metri. Pe acesta se înălţa templul funerar propriu-zis, susţinut de 39 de coloane, având 39 m fiecare şi fiind singura parte ce amintea arhitectura greaca tradiţională. Imediat deasupra acoperişului se mai inălţa o piramidă cu douăzeci şi patru de trepte, pe al cărei vârf trunchiat era aşezată cvadriga. Cu o înălţime totală de aproape 50 de metri, mausoleul ar fi putut echivala în zilele noastre cu o clădire cu şaisprezece etaje. Cutremurul, cel care a dărâmat mausoleul Marii cuceritori, cum ar fi Alexandru cel Mare, care a cucerit oraşul Halicarnas în anul 334 i.Ch., au cruţat monumentul şi l-au tratat cu respect. De-abia in secolul al XII-lea d.Ch., un cutremur puternic a distrus monumentul, devenind astfel carieră pentru construirea castelului fortificat Sf. Petru al Cruciaţilor Ioaniţi, din sec. al XVI-lea. Resturile Mausoleului din Halicarnas, aflate în partea de nord a oraşului Bodrum, la aproape un km de centru, sunt cuprinse într-un muzeu în aer liber, fiind accesibile publicului.